Diferențele dintre noi ne îmbogățesc

Diferențele dintre noi ne îmbogățesc

Dumnezeu ne iubeşte şi primește pe fiecare din noi cu brațele deschise, fără exigențe, fără condiții. Ca tatăl fiului risipitor din pilda din Luca 15. El ne arată atenție şi bunăvoință deoarece avem valoare în ochii Lui.

Tatăl ne primește pe fiecare dintre noi, cu specificul și diferențele noastre

Îmi dau seama că, cu cât stăm mai mult în prezența acestui Dumnezeu al iubirii, cu atât suntem mai umpluţi cu aceeași atitudine a Lui față de ceilalți. Şi mă gândesc la invitația lui Pavel din Epistola sa către Romani:

„Aşadar primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” (15 :7)

Această biserică era formată din oameni foarte diferiți unii de alții! Evrei și neevrei, sclavi și oameni liberi, bogați și săraci, puternici și slabi; și toți acești oameni nu reușeau să se înțeleagă. Culturile lor de referință și nivelurile lor sociale erau diferite, la fel ca valorile și modurile lor de viață… Pe scurt, interacțiunile lor nu erau simple… Existau ciocniri!

Ce să faci într-un astfel de caz? Nu socializezi prea mult cu ceilalți? Eviți cât mai des posibil pe cei care sunt diferiţi? Pleci din biserică și mergi în alta? Pavel i-a îndemnat pe membrii acestei biserici să trăiască în înţelegere unii cu alții, să se primească unii pe alții, așa cum îi primise Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Ce înseamnă? 

Cuvântul grecesc pentru „a primi” înseamnă, printre altele, „a frecventa”, „a primi în casa cuiva, cu bunătate”, „a acorda acces la inimă”, „a lua ca însoțitor”, „a lua ca prieten.” Nu este vorba, așadar, de a-l tolera pe celălalt sau de a-l accepta strângând din dinţi, ci de a primi cu inima larg deschisă, fără a pune condiții.

Dar, de fapt, inima noastră se micșorează imediat în ceea ce privește credincioșii pe care îi întâlnim. De ce?   

Așteptările pe care le avem de la alții produc dezamăgiri

Cu toate acestea, este clar că inima noastră se strânge cu ușurință în ceea ce privește credincioșii pe care îi întâlnim, mai ales de îndată ce avem așteptări de la ei, pretenții neformulate și totuși foarte reale în capul nostru!

De exemplu, avem anumite norme biblice și ni se pare logic ca și ei să le respecte; și asta cu atât mai mult dacă au responsabilități în biserică!… Sau: Dumnezeu ne-a învățat anumite lecții de viață și presupunem că i-a învățat și pe ei același lucru!

Uităm că Dumnezeu folosește diferitele împrejurări din viețile credincioșilor pentru a-i face să progreseze, fiecare în ritmul său, de-a lungul a zeci de ani.

În realitate, așteptările noastre faţă de ceilalți credincioşi ne conduc invariabil spre dezamăgire. Prin simplul fapt că nu ne-au îndeplinit așteptările. Este ca și cum ar fi avut o datorie față de noi, cu siguranță invizibilă, dar foarte reală în inimile noastre!

Să ai o inimă lărgită pentru a aprecia diferențele dintre oameni la justa lor valoare

Totuși, de îndată ce ne lăsăm atinși din nou de iubirea Tatălui, înțelegem că Dumnezeu dă atât unora cât și altora dreptul și timpul unei vieți pentru a parcurge procesul de sfințire.

În realitate, în suveranitatea divină, ne confruntăm cu evenimente și oameni care Îi vor da ocazia lui Dumnezeu să ne zguduie în certitudinile noastre, să scoată în evidență răni ascunse, apoi să ne transforme.

Dumnezeu îi folosește în special pe membrii comunității noastre care sunt atât de diferiți de noi pentru a ne face conștienți de nevoia noastră imperativă de transformare! Dacă vrem să ne continuăm călătoria cu ei, trebuie să spunem:

„Stop așteptărilor mele!”

„Da! iubirii necondiționate a lui Dumnezeu”

nu doar faţă de mine, ci şi faţă de cei care sunt atât de diferiţi de mine sau/şi care mă deranjează.

În folosul iubirii necondiționate a lui Dumnezeu

Lăsându-ne mereu atinși de iubirea lui Dumnezeu, ne acordăm treptat cu tonalitatea divină. Începem să-L binecuvântăm pe Tatăl nostru pentru frații și surorile noastre și spațiul inimii noastre se lărgeşte. Cuvintele lui Pavel către corinteni rezonează în noi:

„Voi nu sunteţi la strâmtorare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi” (2 Cor. 6:12)! Și această experiență se repetă spre slava lui Dumnezeu!

„Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” (Romani 15:5-6)

Efectele

Prin urmare, diferențele noastre de cultură, limbă, mod de viață, sensibilitate etc., pe scurt, personalitățile noastre diferite sunt toate oportunități de a ne îmbogăți.

Diferențele dintre noi ne îmbogățesc!

Dumnezeu este de partea ta! Să ai o zi frumoasă!