Puterea de decizie

Puterea de decizie

Mărturia Jessicăi

În timp ce făceam cumpărături pentru ziua de naștere a fiului nostru care urma să aibă loc a doua zi la noi acasă, în prezența întregii familii, am fost asaltată de gânduri negative, descurajatoare și anxioase.

Într-adevăr, nesimţindu-se bine în ultimele săptămâni, soțul meu avea tendința de a folosi cuvinte tăioase iar eu, fiind puțin obosită, nu mai eram în stare să mă detaşez, astfel încât fiecare remarcă nebinevoitoare mă atingea și mă rănea.

După ce mi-am aranjat cumpărăturile acasă, m-am așezat pe un scaun și am pornit la război împotriva gândurilor mele învolburate:

„Dacă îmi face remarci nepoliticoase în fața invitaților… Dacă încep să plâng de față cu toată lumea…” Anticipam o mulțime de posibile situaţii!

De fapt, eu nu doar că nu reuşeam să aduc la tăcere aceste gânduri autodistructive şi nu mă luptam cu ele, ci continuam să le hrănesc! Iar stresul meu creștea foarte mult. Mă simţeam trasă în jos (acesta este și motivul pentru care am ales imaginea anexată ca ilustrare a experienței mele).

Atunci, am luat o carte pe care mi-o dăduse o prietenă, “Speranţă în vremuri dificile” de Joyce Meyer. Și, acolo, la paginile 28 și 29, am citit următoarele lucruri:

„Să nu-ţi fie frică! Ce este frica? Frica este atunci când ne așteptăm la o experiență neplăcută, este exact opusul speranței… Frica ne poate fura bucuria și ne poate strica ziua. Alege să rămâi fericit şi lasă-L pe Dumnezeu să se ocupe de restul. Indiferent de situație, putem alege următoarea atitudine: voi continua să fac ceea ce am de făcut și să mă bucur de viață, indiferent de circumstanțe, cu bucurie.”

De atunci, am luat hotărârea de a pune în practică aceste sfaturi minunate. M-am rugat cerându-I lui Dumnezeu să mă ajute să văd lucrurile așa cum sunt cu ele adevărat și nu așa cum s-ar putea întâmpla în lumina imaginației sau a emoțiilor mele.

Pentru mine, rugăciunea este ca și cum ai vorbi cu un prieten foarte apropiat. Mă apropii de Dumnezeul meu, de Tatăl meu, așa cum sunt, cu îndoielile și slăbiciunile mele de moment.

În acest caz, I-am spus:

„Tată, uită-Te la inima mea și cerceteaz-o în profunzime. Mi-e frică, anticipez tot ce s-ar putea întâmpla rău și mă concentrez atât de mult pe asta, încât gândurile îmi sunt înecate de temeri și nu mă mai uit la Tine. Simt de parcă ar fi niște tornade autodistrugătoare. Dar STOP! Hotărăsc acum să fiu fericită și Te las pe Tine să Te ocupi de celelalte lucruri! Hotărăsc să-Ţi încredinţez această zi care e pe sfârșite şi ziua de mâine. Tu spui în Cuvântul Tău plin de adevăr că faci ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor care Te iubesc. Eu Te iubesc ! Ştiu că pot conta pe Tine pentru că ești Acelaşi ieri, azi și pentru veșnicie. Totul lucrează spre binele meu, Tată ceresc. »

A doua zi, petrecerea a fost o reușită şi, mai presus de toate, inima mea a fost liniștită, plină de dragoste și recunoştinţă pentru Dumnezeul meu. Jessica