Să ne abandonăm în brațele Tatălui nostru ceresc

Să ne abandonăm în bratele Tatălui nostru ceresc 

Mărturia lui Jess

Ca un copil mic

Bebelușul fratelui meu și al cumnatei mele s-a născut lunea trecută. Stă liniștit în brațele părinților săi; se lasă îngrijit pentru că știe instinctiv că părinții se ocupă de el şi îi vor împlini nevoile. Vreau să adopt aceeași atitudine în relaţia cu Dumnezeu, Tatăl meu! Să mă abandonez în brațele Lui, având încredere totală în El.

Lasă-te dus, lasă-te dus… ce antrenament!

Dar, la vârsta mea, am nevoie de un antrenament uriaș pentru că lumea gândurilor mele se agită ușor ori de câte ori observ o problemă sau o situație care se desfășoară într-un mod neașteptat sau nu chiar aşa cum aş dori. Așa că, atunci când furtuna năvălește în viața mea, spun și declar, cu voce tare daca e posibil:

„Ţie mă predau, Doamne, numai Tu ai frâiele vieții mele, Îți dau controlul asupra vieții mele, vreau să mă predau Ție, pentru că știi exact de ce am nevoie și când am nevoie și așa poți să-mi arăți tot harul Tău, toată mila Ta și toată dragostea Ta. Știu că ceea ce faci este bun pentru mine. Mulțumesc, Doamne, Tu îmi porţi de grijă.” Jess