Crede în mod activ lăudându-l pe Domnul

Crede în mod activ lăudându-l pe Domnul

Să ne imaginăm că ne confruntăm cu un eveniment – ​​recent sau iminent – ​​care ne sperie foarte tare. Simțind că frica ne invadează, suntem agitați în interior și avem, probabil, și semne exterioare de stres. Proasta dispoziție vine cu partea ei de plângeri. Poate că strigăm către Dumnezeu, fără să fim siguri că acest lucru va fi de folos! Așa că, ne exteriorizăm și mai mult emoțiile: ne luăm de persoanele de lângă noi şi le facem reproşuri, transformându-i, conștient sau nu, în țapi ispășitori.

Această descriere ne aduce aminte de pasajul care vorbeşte despre poporul evreu când era urmărit de egipteni și în faţa lor se întindea Marea Roșie: prinşi între munți și mare, și-au pierdut orice speranță și au gemut; da, au strigat către Dumnezeu dar, în același timp, s-au luat de Moise, acuzându-l că i-a dus în pustie ca să-i lase să moară acolo. Moise le-a răspuns: „ Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.” (Exod 14:13-14).

După ce s-a rugat şi a liniştit poporul, Moise a trebuit să acţioneze: la sfatul lui Dumnezeu, şi-a folosit toiagul pentru a despărţi marea. Imediat s-a produs un fenomen asemănător unui tsunami: apa s-a retras, israeliţii au trecut pe uscat; Moise a trebuit să acționeze din nou şi apa s-a revărsat pe urmăritorii lor.

Atunci, împreună cu israeliții, Moise a cântat Domnului. Iată cântecul: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda!” [1]

Urmează o enumerare precisă a tuturor etapelor intervenției divine. „Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând. Maria răspundea copiilor lui Israel: Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ!”

Când gemem, Îl acuzăm pe Dumnezeu că nu știe cum să gestioneze detaliile zilei noastre și blocăm arătarea puterii lui Dumnezeu. În schimb, prin laudele noastre, eliberăm puterea lui Dumnezeu în viețile noastre. A lăuda înseamnă a crede activ, indiferent de circumstanțe.

Uneori nu reușim să-L lăudăm până când nu vedem un rezultat! În orice caz, de îndată ce vedem intervenția lui Dumnezeu în viața noastră, să-I mulțumim în mod concret, numind lucrurile observate; ne vom hrăni, astfel, credința. Putem avea chiar și un caiet în care să notăm intervențiile lui Dumnezeu în detaliu. Acest lucru ne va ajuta în alte situații să avem încredere în Dumnezeu chiar înainte de a-L vedea acționând.

Să luăm hotărârea de a-I mulțumi lui Dumnezeu în orice situaţie, chiar și atunci când lucrurile nu ies așa cum ne-am fi dorit. O atitudine de laudă schimbă totul! Poate că drumul nostru va trece prin furtuni și totuși „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El” (Psalmul 18:30 și următoarele versete).

Dumnezeu este de partea ta! Să ai o zi frumoasă!

(1) El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul. El a aruncat în mare carele lui faraon şi oastea lui; luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.

I-au acoperit valurile şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră. Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi. Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia, şi ea-i mistuie ca pe o trestie. La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au închegat valurile în mijlocul mării. Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război; mă voi răzbuna pe ei, voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!” Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor. […]

Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale.. […] Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând. Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.” (cf. Exod 15).