El a umplut golul din mine

Dernière mise à jour: 4 avril

Mărturia lui Kenny

În 1996, am plecat din Mauritius, insula mea natală, în căutarea unei vieți mai bune. Ceea ce nu știam era că aveam să găsesc mult mai mult decât visam! Iată povestea mea.
​
M-am născut într-un sat de aproximativ șapte sute de locuitori, numit Bonne-Mère, în care toată lumea se cunoștea. Am crescut într-o familie tamil de religie hindusă. Nu eram foarte religios, dar urmam numeroasele ritualuri în mod tradițional, pentru a fi pe placul zeilor și pentru a avea conștiința liniştită. În perioadele de lipsă și de post, mă simțeam bine, mai bine decât în ​​alte momente.

De asemenea, speram că zeii vor umple golul pe care îl simțeam în mine, fără să știu cu adevărat ce căutam…Mă bucuram să ajut oamenii, mai ales prin meseria mea de tehnician electronist care îmi permitea să le sar în ajutor, dar îmi doream să fac mai mult, mai ales pentru a îmbunătăți viața oamenilor săraci și a celor marginalizați. Simţeam compasiune faţă de ceilalți, dar eu însumi eram gol înăuntrul meu!  Poate că încercam să umplu acest gol cu ​​dragostea pe care mi-o arătau ​​oamenii de fiecare dată când îi ajutam? În orice caz, nu reuşeam să fac ceva concret pentru mine! În disperarea mea, am încercat să evadez din realitatea mea interioară din ce în ce mai insuportabilă înecându-mă în alcool în fiecare weekend şi având parte de excesele care vin odată cu el.

Totuși, obiectiv vorbind, aveam totul pentru a fi fericit: o carieră promițătoare, o familie, prieteni… Dar, în ochii mei, viața mea nu avea nici un sens. La 27 de ani, am decis să plec să caut fericirea în altă parte și am ajuns în orașul cosmopolit Londra. Și, acolo, în decurs de trei luni, totul s-a schimbat.  Golul din adâncul meu nu mă părăsea deloc și îl simțeam cu atât mai mult din cauza distanţei faţă de familia mea, în această capitală de 7 milioane de locuitori.

Treceam printr-un moment extrem de întunecat din viaţa mea, fără să văd o ieșire. Un lucru îmi era din ce în ce mai clar: nu mă puteam baza pe mine sau pe alții pentru a găsi pacea. Venea cu siguranţă din altă parte. Dar, din moment ce căutasem deja ajutor din partea zeilor și acest lucru nu funcționase, mă întrebam încotro s-o apuc! Trebuia neapărat să vorbesc cu cineva despre ceea ce trăiam…

Atunci, am găsit în cutia poștală un pliant cu titlul: „Cineva care să te asculte”. Exact ce aveam eu nevoie. Eram atât de disperat, încât am plecat fără să citesc informațiile legate de program. Era la 5 minute de mers pe jos de casa mea; când am ajuns acolo, desigur, era închis. Dar, din fericire pentru mine, Pauline, responsabila acestui loc, tocmai venise să caute nişte lucruri. Am insistat să-mi acorde câteva minute şi ea a acceptat. I-am spus cât de mult regretam prostiile pe care le făcusem și că voiam să încep o altă viață. M-a ascultat cu atenție, apoi mi-a spus că nu-mi puteam schimba trecutul, dar prezentul, da!
​

Pauline mi-a povestit despre dragostea lui Dumnezeu pentru umanitate și despre dorința Lui: să împace oamenii cu El. De când a avut loc ruptura de la începutul omenirii, ființa umană se dovedește a fi fundamental rea deoarece este pătată de păcat (partea atât de întunecată din noi), iar Dumnezeu a trebuit să Se dea pe Sine prin Fiul Său, Isus, pentru a ne izbăvi de greșelile noastre. Dacă înțelegem și acceptăm ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi murind pe cruce, putem fi iertați și, prin urmare, putem avea pace cu El.

Am rămas uimit. Era atât de diferit de tot ce auzisem și înțelesesem până atunci! Religia mea mă învățase să mă supun pentru a fi acceptat de zei. Dar acum înțelegeam că este invers: eram acceptat de un Dumnezeu care deja mă iubea! Prin urmare, am vrut să mă supun unui asemenea Dumnezeu! Am devenit conştient de importanţa Veștii bune care este Evanghelia! Am înțeles că lucrarea lui Isus la cruce ne mângâie în suferințele noastre pentru că El a cunoscut suferința. Am înțeles că învierea Sa ne oferă speranță și certitudinea propriei noastre învieri, deci a unei vieți mai bune, fără lacrimi. Aveam acum o convingere profundă, cea a Vieții după moarte… în loc de un mare gol!

Acest mesaj se potrivea perfect cu situația mea, avea sens și voiam să-l trăiesc. Ceva bulversant s-a întâmplat în acea zi pentru mine. Pauline m-a invitat să mă rog: mi-am mărturisit greșelile lui Isus, I-am cerut iertare pentru ca El să mă ierte și să mă conducă în adevăr.

Pauline mi-a dat o Biblie și m-a invitat să mai vin. Aventura cu Isus tocmai începuse… Şi continuă de mai bine de două decenii!

Am găsit un sens pentru viața mea. Știu de unde vin, în sensul că Dumnezeu este Tatăl meu, El m-a creat pentru a avea o relație cu El. Și știu de ce sunt pe pământ: pentru ca cei cu care intru în contact, așa cum a fost cu Pauline şi cu mine, să-L cunoască pe Dumnezeu prin ceea ce spune Biblia și să-L vadă prin ceea ce sunt și ceea ce devin datorită Duhului Sfânt care lucrează în mine. Desigur, uneori Îl mai dezamăgesc prin comportamentul meu și lucrul acesta mă întristează, dar știu că El mă iartă. Relația mea cu El nu depinde de ceea ce fac sau nu fac, ci de ceea ce a făcut Isus. Dumnezeu Tatăl mă privește prin lucrarea Fiului Său și poate, astfel, să mă declare neprihănit.

 ​Mai mult de-atât, știu încotro merg: am speranța unei vieți cu Dumnezeu pentru veșnicie ; acolo El va șterge orice lacrimă, nu va mai fi moarte, nici tristețe, nici suferință… După cum se poate citi în ultima carte a Bibliei: „ El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere ” (Apoc. 21.4).

Și acum, mai mult ca oricând, încă am compasiune pentru oameni, dar simt și știu că sunt pregătit să îi ajut cu adevărat. Nu le pot sări în ajutor oricând, dar îi pot conduce către cel mai bun Ajutor din toate timpurile: Isus!

Vrei să găsești un sens pentru viața ta?
​

Nu-l vei afla într-o religie, oricare ar fi ea, ci într-o relație cu Isus care ne spune că El este Lumina, Învierea, Adevărul, Calea și Viața.

Spre deosebire de religii în general, Isus nu ne spune ce pași să urmăm sau pe ce munte să urcăm… El ne spune pur și simplu că El este Calea! Încercarea de a-ți umple golul interior cu altceva decât Dumnezeu Însuși nu va aduce niciodată pace, pacea adevărată pe care numai Isus o dă, așa cum El Însuși declară (Ioan 14).

Sfântul Augustin scria: „O, Dumnezeul meu, Tu ne-ai creat pentru Tine, iar inimile noastre sunt mereu neliniştite și pline de îngrijorare până își găsesc odihna în Tine.”

​Blaise Pascal a reluat această idee spunând: „A existat cândva în om o adevărată fericire din care au rămas doar un semn și o urmă goală pe care încearcă să o umple inutil cu tot ceea ce îl înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obţine din lucrurile prezente. Toate sunt inadecvate, pentru că acest gol nu poate fi umplut decât de un obiect infinit și imuabil, adică Dumnezeu Însuși.”

Îl vei lăsa pe Isus să-ți umple golul nesfârșit?​

Kenny