Credință și disconfort

Credință și disconfort

Credință și disconfort?

CREDINȚA NOASTRĂ NE POATE PUNE ÎN SITUAȚII INCONFORTABILE!

Cele mai incredibile povestiri din Biblie au avut la bază o credință năucitoare pe care oamenii au considerat-o ridicolă până când minunea a avut loc, dar care a devenit un subiect de admirație odată ce minunea așteptată s-a produs sau promisiunea a fost împlinită! Iată câteva exemple :

A. NOE

Ascultător de porunca divină și plin de încredere în Dumnezeul său, Noe a avut nevoie de ani de zile ca să construiască o arcă și a fost ridiculizat de semenii săi. A perseverat pentru că avea un scop în vedere; timpul a dovedit că a procedat corect… Apreciem momentul când se întâmplă minunea, dar nu și timpul dinaintea lui, pentru că suntem adesea luaţi în râs în această perioadă ce are nevoie de atâta perseverență!

B. AVRAAM

Avraam a trebuit să-și părăsească țara, patria și familia și să plece într-o țară pe care nu o cunoștea. Fără hartă sau busolă. Doar cu făgăduința lui Dumnezeu care i-a spus că îi va arăta această țară, că va face din el o națiune mare și că îl va binecuvânta.

Avraam avea această promisiune, dar a trebuit să aștepte foarte mult timp înainte ca ea să se împlinească. Dumnezeu chiar i-a cerut să facă ceva care părea să nu corespundă acestei promisiuni și să strice total împlinirea ei. Cu toate acestea, Avraam a crezut în Dumnezeu; a fost gata să facă orice îi cerea Dumnezeu și lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire. Avraam este chiar numit tatăl credinței.

C. POPORUL ISRAEL

Urmărit de Faraon și de armata sa, poporul Israel s-a aflat curând cu fața spre mare. Prin credința activă a lui Moise, a avut loc un fel de tsunami: marea s-a retras; israeliții au putut să treacă pe uscat, apoi apa s-a revărsat peste dușmanii lor… Apreciem momentul în care se produce minunea, dar nu și timpul dinaintea ei, când suntem ținta atacurilor de pretutindeni, când avem impresia că totul este fără ieşire…

Să ținem minte că o minune are loc numai atunci când situația o cere: pentru că există o lipsă, o criză insolubilă, nu există altă alternativă sau pentru că Dumnezeu vrea să-i învețe ceva anume pe oamenii care sunt martori.

D. IOSUA ȘI ZOROBABEL

În ciuda fricii lor de popoarele care se stabiliseră în zonă, Iosua și Zorobabel s-au întors la Ierusalim și au reconstruit acolo altarul lui Dumnezeu. Ei au făcut ceea ce le părea corect și la îndemâna lor, chiar dacă nu aveau o viziune deplină a planului lui Dumnezeu care voia ca templul să fie reconstruit.

E. DAR CU NOI CUM RĂMÂNE? 

Ca toate aceste personaje pline de credință, să pornim şi noi, făcând ceea ce este la îndemâna noastră. Fiind smeriți și credincioși în acești primi pași – ce ne pot părea mai degrabă nesemnificativi și poate chiar de neluat în seamă – Îi dăm lui Dumnezeu ocazia de a ne echipa încetul cu încetul și de a ne conduce spre lucrările pe care El le-a pregătit pentru fiecare din copiii Săi. Să ne ațintim privirea asupra Domnului nostru viu și să-L lăudăm: nu putem avea un impact prin puterea sau forţa noastră, ci prin Duhul lui Dumnezeu care este conducătorul universului! Fiind conștienți de cine este El, credința noastră va fi întărită!

SCOPUL LUI DUMNEZEU

Scopul lui Dumnezeu va deveni din ce în ce mai clar și misiunea noastră va crește pe măsură ce rămânem dependenți de El la fiecare pas. Promisiunile se vor îndeplini.

Noe, Avraam, copii lui Israel! Dar cu noi cum rămâne?… Să mergem înainte!

Dumnezeu este de partea ta! Zi frumoasă!