La umbra aripilor tale – Mărturia lui Michele

La umbra aripilor tale

Mărturia lui Michele

Am scris aceste câteva rânduri pentru a împărtăși ceea ce m-a ridicat și ceea ce mă face să trăiesc astăzi. De la o viață obișnuită, am trecut la o viață împlinită, fericită, pe care o doresc tuturor.

Am primit o educație religioasă catolică și, acasă, mama m-a învățat să mă rog înainte de a merge la culcare. Îmi amintesc în mod deosebit de timpul de rugăciune cu bunica din partea mamei, când ea venea câteva zile în vizită la noi. Momente de neuitat, de bucurie și de tandrețe.

Prin urmare, într-un mod foarte natural, Dumnezeu făcea parte din viața mea. Natura a fost şi ea un tablou ce mărturisea despre un Creator incredibil de frumos și puternic și, doar contemplând-o, simţeam că mă umplu de fericire. De aproape sau de departe, credeam într-un Dumnezeu despre care știam că este viu. Și, chiar dacă nu-i acordam prea multă atenție, știam să apelez la El în caz că aveam probleme.

Mai târziu, am vrut să particip la cursuri biblice și am urmat un curs Alpha (întâlniri de descoperire a credinței creștine); apropiindu-mă de Scripturi, m-am apropiat de izvorul divin. Acest lucru m-a determinat să renunț la credințele nefondate transmise de diferite religii sau care erau doar la modă și să descopăr un univers pe care îl intuiam ca fiind adevărat, dar care încă mi se părea inaccesibil. Chiar dacă atunci doar am dobândit nişte cunoștințe teoretice, Dumnezeu m-a pregătit pentru ceea ce mă aștepta. În 2006, în timpul unei perioade de imensă suferință, El mi-a fost alături.

În bucătăria mea înghesuită, eram ca o cârpă pe jos, aproape fără viață, şi am avut sentimentul ciudat că iubirea lui Dumnezeu mă ia, mă ridică și mă pune pe cruce, dar nu ca să mă omoare – aceasta se întâmplase deja – ci ca să mă (re)pună pe picioare și să-mi (re)dea viață. Pradă suferinței mele, am acceptat prezenţa lui Dumnezeu.

Da ! Dragostea lui Dumnezeu m-a ridicat și am experimentat puterea ei. Relația cu soțul meu se rupsese, dar eu m-am simțit înălțată și purtată de Dumnezeu. Am gustat prezența Lui și, datorită ei, am îndrăznit să-mi analizez situația și să o înfrunt. Dumnezeu nu mi-a luat suferința ci, fiindu-mi alături, m-a ajutat să o duc. Am trecut de la cunoștințe teoretice la o trăire concretă prin intermediul unei relații vii cu Isus. De atunci nu m-am mai simțit niciodată singură sau disperată. Puterea iubirii lui Dumnezeu m-a restaurat. În ciuda durerii, fericirea a intrat în mine. Am putut să iert.

Am înțeles că putem avea chiar acum viața promisă de Isus, de îndată ce Îl primim pe Dumnezeu, nu trebuie să aşteptăm să murim. Așa am decis să am încredere în El, să-mi pun mâna în a Lui și să-I accept iubirea.

Dacă anul 2006 a fost cel mai greu din viața mea, el a fost și cel mai frumos pentru că Domnul mi-a fost ajutorul și pentru că, pentru prima dată în viața mea, m-am ghemuit la umbra aripilor Lui. De atunci, sufletul meu s-a atașat de El și Îl urmez (Psalmul 63:7-9). Viața mea are sens și un sâmbure de fericire locuiește în inima mea.

După cum spune una din prietenele mele, Dumnezeu este un gentleman, El nu obligă pe nimeni, dar El invită: Dacă Îi auzi glasul și Îi deschizi ușa, El va intra în casa ta și va cina cu tine, iar tu cu El. Eu însămi mărturisesc despre aceasta: dacă-I deschizi inima şi te întâlneşti cu El, înseamnă că ai găsit Viața. Michele